O FASCINANTĂ POVESTE ISTORICĂ: NICOLAE DENSUŞIANU, DACIA PREISTORICĂ

 “Dacia Preistorica” de Nicolae Densusianu (o analiza de Alexandru Nemoianu)

O FASCINANTĂ POVESTE ISTORICĂ: NICOLAE DENSUŞIANU, DACIA PREISTORICĂ

În 1913 apărea la Bucureşti lucrarea Dacia preistorică, de Nicolae Densuşianu. O lucrare absolut impresionantă, de peste o mie de pagini, o sinteză care, încă de la apariţia ei, a stârnit şi continuă să stârnească enorme pasiuni, pozitive şi negative. Oricum am considera-o, un lucru rămâne sigur, această istorie nu poate fi ignorată. în chip fericit, cu eforturi absolut eroice, în anul 2002, Editura bucureşteană „Arhetip“ a retipărit, după original, lucrarea, dându-i nou suflu de viaţă şi îndemnând la reflecţie o nouă generaţie. Editura a reuşit să spargă o anume conspiraţie a tăcerii dusă în jurul lucrării şi să termine lucrarea nefastă de batjocorire a ei. O conspiraţie care, după cum vom vedea, avea un scop limpede şi care nu era spre binele neamului românesc. încă mai trist, de cele mai multe ori, această acţiune s-a purtat prin indivizi care fie că frunzăriseră doar lucrarea, fie nu o citiseră de fel. încă mai adesea era vorba de scepticismul ironic al celor care se grăbesc să vorbească despre cele pe care nu le ştiu şi nu le înţeleg, ai imbecililor utili.

Autorul lucrării, Nicolae Densuşianu, a fost unul dintre cei mai harnici şi meticuloşi truditori spre dezvăluirea trecutului românesc. Este suficient să amintim că majoritatea documentelor privind istoria medievală românească (şi încă mai vârtos cea transilvană) au fost adunate şi publicate de către Nicolae Densuşianu, că fără aceste documente nu ar fi fost cu putinţă să fie „descoperită“ miraculoasa supravieţuire a românilor transilvăneni şi mai cu seamă supravieţui­rea instituţiilor lor specifice, a căror vechime nimeni nu o poate stabili (poate doar lucrarea aceluiaşi istoric despre care mă încumet a vorbi mai la vale).

Importanţa ca istoric a lui Nicolae Densuşianu nu sălăşluieşte mai ales ori în primul rând în mulţimea datelor prezentate, ci în modul lui de gândire, în filosofia lui istorică. Nicolae Densuşianu sparge sistematic modelele repetitive impuse. El sfărâmă consecvent şi deliberat acele noţiuni şi „modele“ care se impun prin repetare, care întunecă spiritul critic până la orbire şi încurajează lenea de a gândi. El cutează să vadă lumea în alt chip, aşa cum este ea vie, curată, vibrând de prospeţime şi sfidând neputincioasele îndrăzniri ale negativităţii pure.

Nicolae Densuşianu este concomitent un iconoclast şi un iconodul; un spărgător de „icoane“ false sau, mai exact, de idoli scârbavnici, şi un închinător al vieţii şi neamului românesc. în chipul în care el scrie se vădeşte enorma şi adevărata modestie, smerenie a unui mare învăţat ce nu avea lipsă de slava deşartă a lumii. Istoria lui este povestea, spusă pe îndelete şi cu gust, de către un taică bătrân nepoţilor pe care îi iubeşte ca lumina ochilor.

Dacia preistorică este, în esenţă, reconstrucţia realităţilor istorice de la Dunăre şi Carpaţi în vremea „ante-istorică“, poate imediat post-edenică. în atari condiţii, folosirea critică a izvoarelor istorice existente (şi care toate vorbesc de vremuri şi evenimente ce avuseseră loc cu mult înaintea întocmirii lor) trebuia să fie, în chip necesar critică. Tot în chip necesar autorul trebuia să folosească propria imaginaţie şi propriul discernământ în a „umple“ golurile lăsate de izvorul istoric, scris ori arheologic. Ceea ce autorul monumentalei lucrări a căutat să facă a fost de a stabili modelul de dezvoltare istorică în Carpaţi şi la Dunăre, în spaţiul românesc, altcum spus. Un model care nu a fost niciodată uitat, ci doar modificat, adaptat, ascuns şi iarăşi arătat.

Nicolae Densuşianu, desluşind caracteristicile începuturilor istoriei româneşti sau neamului românesc, a reuşit să stabilească şi să definească, cel dintâi, trăsăturile definitorii ale modelului existenţial românesc, înţelegerii rostului vieţii de către români, a diferenţei ce o stabilesc ei între bine şi rău sau, într-o singură formulare, a „fenomenului românesc“. Dar asupra acestui merit al Daciei preistorice vom mai reveni. Ceea ce trebuie arătat este că Nicolae Densuşianu în cercetarea istorică a fost cel dintâi dintre români care a utilizat metoda „reconstrucţiilor regresive“. Această metodă trebuie explicată.

Istoricul pleacă de la adevărul că izvorul istoric, scris ori arheologic, nu surprinde decât concluzia unui eveniment ori proces istoric, sfârşitul său. în curgere logică este deci datoria profesională a istoricului să se întrebe ce va fi fost mai înaintea acestui „sfârşit“ şi este rostul său existenţial să avanseze, dacă nu un răspuns, măcar o plauzibilă ipoteză pe care cercetări ulterioare o pot valida ori infirma. Nicolae Densuşianu a folosit tot ceea ce era disponibil ca izvor istoric la vremea la care scria şi a făcut tot ce îi era în putinţă de a stabili ceea ce era, după cunoştinţa şi conştiinţa lui, adevărul istoric. În această privinţă însă trebuie să fim lămuriţi. Toate concluziile istorice, de când a început istoria să fie scrisă, au fost şi au rămas subiective, interpretări personale. încă mai evident este acest fapt când vorbim de istoria veche sau străveche. Nicolae Densuşianu a folosit izvoare istorice scrise care, încă atunci când apăreau, se refereau la vremuri trecute ori legendare. Multe din aceste izvoare scrise erau legende sau zvonuri, atunci când nu erau direct poveşti (spre exemplu, multe din scrierile lui Herodot). La rândul lor izvoarele arheologice nu erau foarte multe şi ele, la rându-le, sunt extrem de îndoielnice când sunt singurul temei al unei reconstrucţii istorice. Nu vreau să pun la îndoială importanţa izvoarelor istorice, ci vreau să reafirm că bunul simţ ne obligă să nu le absolutizăm şi tot el ar trebui să ne îndemne să nu cădem în capcana unui tehnicism sec, sterp şi trufaş. Oricum, Nicolae Densuşianu nu a căzut în atari curse. El a stăpânit izvoarele istorice, le-a adăugat interpretarea proprie şi a folosit cu mare curaj datele etnografice, atunci când era nevoie. Marele merit al filosofiei istorice a lui Nicolae Densuşianu a fost acela că el a refuzat să considere modelul existenţial al neamului său ca fiind de mâna a doua şi a refuzat ideea servilismului automat faţă cu modelele din „afară“. Nicolae Densuşianu a intuit, poate cel dintâi între istoricii şi gânditorii români, că cel mai mare rău pentru România a fost tendinţa (cu grijă cultivată de toţi cei care nu au iubit acest neam) „ploconirii“ faţă de modelele străine. El a înţeles că subordonarea politică, economică şi militară nu sunt alta decât consecinţa subordonării psihologice. Atunci când psihologic un neam este gata să adopte „modelul“ exterior, subordonarea politică şi economică faţă de o putere exterioară (şi promotoare a cutărui model) nu mai este decât un detaliu minor şi prea lesne de atins. Nicolae Densuşianu nu a fost un şovinist tribal, ci un admirator şi promotor convins al fenomenului românesc ale cărui rădăcini el le afla în vremuri străvechi, „ante-istorice“, imediat post-edenice. Nicolae Densuşianu a fost un om liber, descendent dintr-un neam liber, admirator al unui model existenţial original şi egal în valoare cu orice alt model existenţial. În plus, Nicolae Densuşianu a promovat cu o copleşitoare erudiţie nevoia ca neamul românesc să alunge complexele de inferioritate care îi fuseseră cu grijă satanică cultivate. Folosind metoda reconstrucţiilor regresive Nicolae Densuşianu ajunge la nivelul prim de dezvoltare a fenomenului şi neamului românesc, şi acolo el descoperă pe pelasgii şi hyperboreii cei „pii“ (credincioşi). Acolo descoperă el trăsăturile esenţiale ale celor care, din vremea post-edenică şi până în ziua de azi, au vieţuit neîntrerupt în Carpaţi şi la Dunăre, credinţa tare, statornicia, toleranţa, capacitatea de adaptare, uluitorul echilibru mental. Nicolae Densuşianu a desluşit caracteristica de bază a fenomenului românesc, caracterul său cel mai intim, care leagă demnitatea de modestie şi modestia de eleganţă, în acelaşi locuri, Nicolae Densuşianu aşează centre spirituale care, la fel, s-au păstrat din vremea post-edenică până în ziua de azi, ascunse în vârfuri de munte („cardine mundi“, ţâţânile lumii) şi umbră de pădure, centre de rugăciune preschimbate apoi în sihăstrii, atunci când Dumnezeu s-a arătat pe Sine deplin. Nicolae Densuşianu a desluşit şi modul în care aceste societăţi străvechi au vieţuit şi cele arătate de el sunt asemănătoare, până la identitate de multe ori, cu civilizaţia ţărănească românească (Argumentul stupid că el ar fi transferat realităţi contemporane lui în trecut nici nu trebuie luat în seamă. Asemănările de care vorbeam sunt semn de continuitate în timp şi asta o demonstrează de fapt chiar diferenţele, uneori foarte mici şi întotdeauna impuse de nevoia momentului istoric, dintre realităţile descrise de Densuşianu şi civilizaţia ţărănească românească. Aceste deosebiri sunt mici dar organice, fireşti, şi ele arată în chipul cel mai convingător cum modelele străvechi au supravieţuit şi s-au adaptat vicisitudinilor vremii fără să îşi schimbe esenţa definitorie, duhul viu şi mereu acelaşi.)

Unele dintre concluziile lui Nicolae Densuşianu sunt discutabile şi altele au fost infirmate de cercetările ulterioare. Dacia preistorică, la fel ca toate marile lucrări istorice, nu a fost scutită de uzura vremii şi de corecţiile aduse de noi descoperiri şi interpretări. Dar, în acelaşi timp, valoarea lucrării rămâne neştirbită, la fel cum neştirbită rămâne ideea de bază care luminează aceasta fantastică şi monumentală realizare românească. Istoria (ca şi arta) se străduieşte a vedea chipul gândirii sau ideea care luminează în lucruri şi alcătuieşte cuprinsul lor ideal sau temelia lor. Un alt lucru apare cu claritate în monumentala lucrare Dacia preistorică.

Populaţia şi civilizaţia străveche a spaţiului carpato-dunărean (românesc) era în primul rând întemeiată pe valori duhovniceşti şi pioşenie. Pelasgii şi hyperboreii se aflau în stare antitetică populaţiilor sau civilizaţiei „greco-romane“ şi încă mai vârtos, aşa cum era ea în vremea de vârf a imperialismului roman. De fapt, între aceste două civilizaţii a fost o stare de conflict permanent (şi modul agresiv şi derogator în care izvoarele şi istoricii romani au descris Dacia şi pe daci sunt dovadă elocventă) şi „războaiele“ traiane au fost concluzia acestui conflict (Este absolut* tragic că aceste războaie au fost mai apoi descrise de istoricii români ca „certificat de naştere“ al poporului român. De fapt, ele au fost un moment istoric, şi strict un moment istoric, în spaţiul carpato-dunărean şi cu o semnificaţie şi consecinţe mult mai mici decât cele care le-au fost atribuite şi, cu toată certitudinea, nu exclusiv pozitive). Oricum, dacă demonstraţia făcută de Nicolae Densuşianu a fost cea adevărată (aşa cum crede şi semnatarul acestor rânduri) atunci evenimentele istorice ulterioare şi încă mai vârtos istoria Bizanţului capătă o altă şi mult mai înălţătoare explicaţie.

Bizanţul apare ca momentul triumfal al omenirii, poate una din singurele vremi în care duhul a stat şi a fost socotit ca stând deasupra materiei de către autoritatea lumească. Bizanţul mai apare ca biruinţă a tradiţiei (inclusiv a celei adusă la lumină de Nicolae Densuşianu) asupra materialismului egalizator şi degradant al imperialismului roman, iar neamul românesc apare nu ca „anexa“ secundară, ci ca parte esenţială a civilizaţiei bizantine. în aceeaşi ordine de idei, expresia de „Bizanţ după Bizanţ“ trebuie înţeleasă drept continuitate istorică neîntreruptă şi făgăduinţă de biruinţă viitoare.

Nicolae Densuşianu a scris despre trecut, dar a ţintit spre viitor. Cu mult mai înainte de vremea în care a trăit, el pare a fi intuit că lupta finală şi decisivă se va da între puterile Duhului şi cele ale materialismului satanic şi sistemelor ce îl promovează (nazist, comunist ori globalist). Nicolae Densuşianu a mai ştiut, ceea ce părinţii Bisericii au spus întotdeauna, că mântuirea neamului omenesc nu vine în istorie, ci la sfârşitul ei. Este extrem de interesant de văzut şi notat că valoarea operei în discuţie poate fi ilustrată de felul în care a fost ea (opera) primită şi comentata.

În primă instanţă, monumentală lucrarea a fost ignorată. Aceasta este una dintre prea binele cunoscute metode ale clicilor de intelectuali râncezi care, din timp în timp, se instalează şi acţionează ca juzi, juraţi şi acuzatori. Sunt intelectualii aserviţi clicilor politice şi care topologic ţin de Iuda Iscarioteanul. Apoi, lucrarea a fost comentată în mod exclusiv negativ. Autorul ei (care, aşa cum apucasem să spun, a fost unul dintre cei mai harnici culegători de izvoade istorice, care au ajutat la înţelegerea evoluţiei fenomenului românesc în vremile cele mai tulburi) a fost categorisit de scribălaşi, ce cu greu adunau sub semnătura lor câteva pagini dureros de plictisitoare, dacă nu adevărate cărămizi în capul cititorului, drept „amator, „tezist“ etc. etc. Adevărul este că Nicolae Densuşianu a fost tezist, dar teza lui înseamnă şi promovează voinţa neamului românesc de a fiinţa cu rost şi de a îşi împlini menirea pentru care a fost adus în fiinţă. Nicolae Densuşianu a demonstrat că modelul existenţial românesc înseamnă ataşamentul la valori spirituale şi concluzia ce ar trebui să o desprindem este că prin aceasta el (modelul existenţial românesc) stă peste modelele materia-list-satanice. Nicolae Densuşianu a mai demonstrat că modelul existenţial românesc şi valorile pe care se întemeiază nu este unic, ci asemenea altora care, la fel, se dezvoltau în jurul unor centre duhovniceşti (Nespus de important este să amintim că în vremea în care Nicolae Densuşianu îşi alcătuia monumentala lucrare, un sfânt român, Moşul Gheorghe Lazăr din Şugag, colinda spaţiul pelasg, desculţ şi cu capul descoperit, stabilea noi legături între centrele duhovniceşti ale acestui spaţiu şi practic reînsufleţea spiritualitatea, monahismul românesc într-un chip absolut miraculos. Această coincidenţă, fără îndoială, nu a fost întâmplătoare!) Dacia preis­torică a fost abuzată şi de cei care nu au înţeles din ea nimic, spre promovarea unor aberaţii şovinist tribale care nu aveau nici un fel de legătură cu Nicolae Densuşianu, ba chiar stăteau împotriva a tot ce el credea.

Lucrarea monumentală de care vorbim este de o importanţă covârşitoare, în vremea când fenomenul românesc este confruntat cu un nou sistem satanic, al „globalismului“ promovat prin imperia­lismul SUA. Dacia preistorică ne stă acuma la îndemână ca demonstraţie că şi acest sistem satanic este sortit trecerii într-o ruşinoasă uitare. în acest chip, iniţiativa Editurii „Arhetip“ de a retipări opera lui Nicolae Densuşianu nu trebuie doar lăudată, ci binecuvântată.

Dacia preistorică, aşa cum spuneam, este în primul rând o uluitoare poveste istorică şi ei i se potrivesc minunat cele spuse de Mihail Sadoveanu, în puţin cunoscuta lui nuvelă Credinţa strămo­şească. „Poate (cele povestite) s-au întâmplat unui bunic şi el mi-a povestit mie. Aşa se păstrează credinţele. învăţaţi şi voi a crede, căci ceea ce mi-a spus mie bătrânul, ori i-a povestit lui un bunic, e lucru de crezut şi prea adevărat“.

ALEXANDRU NEMOIANU

Obiectivele frontului

Frontul de Eliberare a Daciei (RDCN) luptă pentru ieşirea de sub jugul minciunii şi opresiunii la care este supusă această ţară. Chiar şi acum, după aproape 2000 de ani de când patria noastră a fost lovită în inima ei, invazia intereselor străine nu s-a oprit. Răul făcut în timp acestui popor spun unii că nu mai poate fi îndreptat. Din poporul mândru care a fost, din raţiuni de supravieţuire, el a devenit unul care preferă să îndure umilinţe de neînchipuit, pe care le puteţi vedea în jurul vostru în fiecare zi sau pe care chiar, poate, le trăiţi. Poporul ăsta a uitat rădăcina sa autentică menţinută doar în anumite tradiţii pe cale de dispariţie. Oamenii spun că sunt blestemaţi. Nu sunt blestemaţi, doar au uitat cine sunt şi sunt vulnerabili ca orice amnezici, care, dacă sunt minţiţi în legătură cu trecutul lor, nu vor mai fi niciodată ceea ce au fost. Iar noi suntem minţiţi şi în legătură cu trecutul şi în legătură cu viitorul pe care îl vom avea. Tu, cel care citeşti aceste rânduri, dacă vrei să-ţi recuperezi trecutul şi să ai o şansă, prin impunerea unor măsuri economice de bun simţ, a unui viitor decent la tine în ţară, vino alături de noi! Puterea cuvântului celor mulţi, puterea unui front comun, care, pe cale paşnică, prin implicarea membrilor săi să creeze un pol de putere în această ţară, creşte cu fiecare dintre voi care ni se alătură. Trebuie doar să credeţi că puteţi schimba starea de fapt, pentru că exact aşa este, fiecare dintre voi putând să-şi pună amprenta asupra soartei României, străbuna Dacie, Casa Noastră.

Obiectivele frontului sunt următoarele: a) cercetarea şi promovarea adevăratei istorii şi culturi româneşti; b) respectarea şi garantarea drepturilor fundamentale ale omului; c) promovarea valorilor individuale şi sprijinirea lor în vederea implicării şi afirmării lor în viaţa social politică; d) respectarea şi apărarea suveranitatii naţionale, a independenţei şi unităţii statului şi a integrităţii teritoriului; e) promovarea interesului naţional; f) încurajarea controlului de către societatea civilă a principalelor instituţii ale statului; g) renaşterea satului românesc; h) implicarea cu prioritate a tinerilor în procesul de restructurare a vieţii politice româneşti, în scopul formării unei noi elite politice; i) educarea cetăţenilor în spiritul democraţiei şi încurajarea acestora pentru a participa la viaţa publică, în toate structurile societăţii civile; j) promovarea măsurilor juridice, instituţionale şi materiale necesare consolidării statului de drept. Acum este momentul pentru activarea punctelor c, f, h şi i din statutul frontului, pentru că altfel celelalte obiective vor rămâne doar o frumoasă intenţie. Este momentul pentru activarea persoanelor care vor să se implice. Apatia este problema ţării noastre, ne spun străinii. Oamenii sunt sătui de clasa politică, dar nu fac nimic pentru a o înlocui cu ceva nou. Oamenii sunt apatici pentru că-şi spun că nu au cum să schimbe ceva de unii singuri. Şi nici uniţi nu îşi dau prea multe şanse. Speranţa unei vieţi mai bune este aşteptată mereu de la alţii, care au înşelat aşteptările poporului până acum. Atât timp cât clasa politică este impusă de afară, pentru a stoarce ţara asta de toate resursele pe care le mai are şi a ne transforma în sclavii imperiului european, care se va transforma în unul global, România, vechea Dacie, nu are nicio şansă, iar voi, cei care citiţi aceste rânduri, nu aveţi niciun viitor. De pământul stropit cu sânge de strămoşii voştri vor profita foarte puţini, majoritatea străini de ţara asta şi de interesele ei. Pentru ţara asta trebuie să luptăm, iar momentul a venit, trebuie să luptăm pentru viitorul nostru.

Atât timp cât trăim avem datoria de a apăra ţara asta, indiferent de şansele pe care un astfel de efort le are. Lumea se împarte în două categorii, din punctul meu de vedere: actorii şi spectatorii. Invit prima categorie să vină alături de mine şi de Frontul de Eliberare a Daciei (RDCN) pentru a propaga platforma mişcării şi a aduna alături de noi cât mai mulţi concetăţeni.

RDCN invocă articolele 20 şi 21 din Declaraţia Drepturilor Omului - orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire si de asociere paşnică; orice persoană are dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice ale ţării sale, fie direct, fie prin reprezentanţi liber aleşi, pentru a acţiona în scopul realizării următoarelor puncte din aceeaşi declaraţie: articolul 4 - nimeni nu va fi ţinut în sclavie, nici în servitute; sclavagismul şi comerţul cu sclavi sunt interzise sub toate formele lor; 23,1 - orice persoană are dreptul la muncă, la libera alegere a muncii sale, la condiţii echitabile şi satisfăcătoare de muncă, precum şi la ocrotirea împotriva şomajului; 23,3 - orice om care munceşte are dreptul la o retribuire echitabilă şi satisfăcătoare care să-i asigure atât lui, cât şi familiei sale, o existenţă conformă cu demnitatea umană şi completată, la nevoie, prin alte mijloace de protecţie socială; 25,1 - orice om are dreptul la un nivel de trai care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi a familiei sale, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea medicală, precum şi serviciile sociale necesare; el are dreptul la asigurare în caz de şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe sau în celelalte cazuri de pierdere a mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurari independente de voinţa sa; 25, 2 - mama şi copilul au dreptul la ajutor şi ocrotire deosebite. Toţi copiii, fie că sunt născuţi în cadrul unei căsătorii sau în afara acesteia, se bucură de aceeaşi protecţie socială; 26,1 - orice persoană are dreptul la învăţătură. Învăţământul trebuie sa fie gratuit, cel puţin în ceea ce priveşte învaţământul elementar şi general. Învăţământul tehnic şi profesional trebuie să fie la îndemâna tuturor, iar învăţământul superior trebuie să fie, de asemenea, egal, accesibil tuturor, pe bază de merit.

Drepturile care sunt garantate din Declaraţia Drepturilor Omului pot fi realizate într-o ţară a cărei economie funcţionează. Pentru aceasta, noi considerăm că agricultura românească trebuie să fie un domeniu prioritar. Aceasta va beneficia de subvenţii echivalente cu cele din alte state UE şi de protecţie în faţa concurenţei neloiale reprezentată de importurile extracomunitare şi de finaţarea de care beneficiază fermierii din UE. Va fi eliminat TVA-ul la produsele alimentare. Va fi încurajată eliminarea intermediarilor prin facilitarea creării de asociaţii care să aibă propriile puncte de desfacere, iar micii producători neasociaţi vor avea, de asemenea, posibilitatea de a vinde produsele în puncte de desfacere organizate. Statul va înfiinţa depozite care vor stoca gratuit recoltele. Statul va înfiinţa o bancă unde oamenii vor putea lua şi credite agricole, cu dobânzi mici, care să poată fi returnate, fără a transforma cetăţenii în sclavi. Politica de acordare gratuită de terenuri pentru tineri în sate va fi încurajată şi simplificată. Tineri care, de asemenea, vor beneficia de condiţii speciale de creditare pentru a-şi construi case sau a le achiziţiona. Realizarea unei infrastructuri care să asigure deplasarea către oraşele adiacente va stimula şi dezvoltarea turismului, care poate deveni o ramură importantă a economiei, pe lângă trezirea la viaţă a satului românesc. Turismul va fi stimulat şi prin punerea în valoare a obiectivelor istorice de importanţă naţională, având ca punct central capitala Daciei, Sarmizegetusa Regia, care, împreună cu celelalte cetăţi dacice şi nu numai din ţară, va fi dezgropată integral, restaurată şi va beneficia de măsuri speciale de protecţie

Fiscalitatea şi birocraţia vor fi reduse. Firmele vor beneficia de taxe mai mici pentru primii trei ani de la înfiinţare. Evaziunea şi contrabanda vor fi combătute prin formarea de instituţii de control bine finanţate, care să supravegheze activitatea economică.

Resursele naturale vor fi naţionalizate, iar doar cetăţenii români vor avea dreptul de a deţine teren.

Aceste măsuri, împreună cu altele pe aceeaşi linie de sprijinire a economiei autothone, vor permite acordarea unor salarii decente în sistemul bugetar, sănătatea şi învăţământul fiind considerate domenii de interes naţional. De asemenea, tot ele ne vor scoate de sub jugul finanţării externe, care ne impune direcţia de guvernare a ţării.


Tot legat de interesul naţional, acţionând conform principiului "o ţară se întinde până unde se întinde poporul ei", cetăţenii de etnie română vor fi stimulaţi să se mute în Transilvania, mai ales în acele localităţi unde românii sunt minoritari. Ei vor beneficia de locuinţe gratuite, de facilităţi la angajare şi de facilităţi pentru înfiinţarea de afaceri în zonele respective. În plus, toate organizaţiile care militează împotriva României, ca stat unitar, vor fi scoase în afara legii, începând cu UDMR.

Vorbitorii de limbă română sau dialecte ale acesteia din statele vecine vor beneficia de sprijinul statului român pentru păstararea identităţii lor etnice. Minorităţile naţionale din România vor beneficia de aceleaşi drepturi pe care le au şi vorbitorii de limbă română sau dialecte ale acesteia în ţările vecine, Serbia, Ungaria, Grecia, Ucraina, Bulgaria, Rusia. De asemenea, vorbitorii de limbă română sau dialecte ale acesteia din ţările menţionate mai sus vor primi cetăţenie română la cerere, în regim de urgenţă.

Statul român nu va mai recunoaşte independenţa Republicii Moldova, denunţând pactul criminal Ribbentrop-Molotov. Republica Moldova este parte a României.

Cei care vor împlinirea celor schiţate mai sus să mă contacteze pe adresa de mail pelasgic2009@yahoo.com.
  De asemenea, ne puteti contacta la urmatoarele adrese:
romania.dacia@yahoo.com (mailuri Octavian-Eugeniu Manu, lider RDCN), rdcnbarlad@yahoo.com, rdcnbacau@yahoo.com, rdcnbucuresti@yahoo.com, rdcncalarasi@yahoo.com, rdcncluj@yahoo.com, rdcngalati@yahoo.com, rdcncraiova@yahoo.com, rdcnmaidan@yahoo.com, rdcnploiesti@yahoo.com, rdcnroman@yahoo.com, rdcntimisoara@yahoo.com, rdcnsibiu@yahoo.com, rdcnsatumare@yahoo.com, mihaistaicu@ymail.com (Craiova) şi intră în grupul de pe Facebook,

The Dacia Release Front (RDCN)

The Dacia Release Front (RDCN) fights to come out from the yoke of lie and opression to which this land is yielding. Even now, after nearly 2000 years after our land has been stroken straight in her heart, the invasion of unnative interesses didn't stop. The evil made through time to this folk, some say can never be straightened. Of the proud folk which it has been, of surviving reasons, it has becomed one that suffers all the unthinkable humilities which you can see, or even live, all day around you. This folk has forgotten it's authentic root mantained nowadays just in old traditions heading to extinction. People say that they're cursed.
They're not cursed, but they have forgotten who they really are and are vulnerable like any amnesic, which, if they're being lied about their past, will never be what they've been. And we ARE being lied about our past and future that we will have. YOU, who read these lines, if you want to recover your past and to have a chance, through imposing economical measures of common sense, of a decent future in your own land, come towards our side! The power of the word of many, in a common fromt, which, on peacefull way, through involvement of it's members to create a power pole in this land, grows with each of your who join us. You only have to believe that you can change the situation actually, because it is exactly like that, each and everyone of you being able to leave his/her fingerprint on the fate of Romania, the ancient Dacia, Our Home.

The Front's Objectives are the following:
a) researching and promoting true romanian history and culture;
b) respecting and granting the fundamental rights of man;
c) promoting of individual valours and supporting the to their involvement and affirmation in their social-political life;
d) respecting and defending the national sovereignty, of independence and unityof the state and the integrity of the territory;
e) promoting national interess;
f) encouragement of controlling the main state institutions by the civil society;
g) reborn of the romanian state;
h) involvement with priority of the youth in the process of restructurating the romanian political life, to form a new political elite;
i) education of citizen in democratic spirit, and encouragement of those to participate to the public life, in all structures of civil society;
j) promoting the juridical measures, institutional and material, necessary to consolidate the state.
      
      Now it's the moment of the c,f,h and i points activity of the front's status, else, the other points will remain only a beautiful intention. It's the moment to activate the people who want to be involved. Apathy is the problem of our land, say the outlanders. People are tired of the political class, but don't do anything to replace it with something new. People are apathic because they say they can't change anything by themselves. Not even together, unified, they don't give themselves more chances. The hope of a better life is awaited from otherm who have already failed, who have cheated our awaiting untill yet. As long as the political class is imposed from outside, to squeeze this land of all it's resources which are left and to turn us in the slaves of the european empire, which will turn into a global one, Romania, old Dacia, will have no chance, and you, who read those rows, have no future. Very few will take advantage of the ground stained with blod by our ancestors, most not of this land and for own interess. For this land we have to fight, and the moment has come, we have to fight for our future!!!
      As long as we live, we have the duty to defend this land, whatever the chances such an effort has got. The world is split into 2, from my point of view: actors and spectators. I invite the first category to come by my side, and towards the RDCN's side to propagate the platform of movement and gather among us as much concitizen as we can.
      RDCN invokes the articles 20 and 21 of the Statement of Human Rights - any person has the right of meeting and peaceful asociating; any person has the right to take part to the leading of public jobs of the land, although directly, or through freely chosen representans, to act in the scope of relisation of the following points in the same declaration: art. 4 - noone will be held in slavery or servitude; slavery and slave trade are forbidden whatever form they have; 23,1 - any person has the right of working, of free will choice of his/her job, of fair and satisfying working conditions, as well as of protection against unemployment; 23,3 - any working person has the right to a fair and satisfying retribution which should assure him/her and his/her family an existence conforming to the human diginity and completed, if needed, by other means of social protections; 25,1 - any person has the right to a level of living tht would assure him and his family health and welfare, including food, clothing, home, medical assistance, as well as necessary social services; he/she has the right of insurance in case of unemployment, illness, invalidity, widowhood, oldness, or other cases of losing means of subsistance, as a result of circumstances independent of his/her will; 25,2 - the mother and the child have the right to special assistance and protection. All children, born within a marriage or not, have the right of social protection; 26,1 - any person has the right to learn. Education shall be free, at least elementary and general education. Tehnical and professional education has to be handy to everyone, and superior educationhas also to be, equal, accesible to all, based on worth.

      The rights that are granted from the Declaration of Human Rights can be realised in a country whose economy works. For this, we consider that romanian agriculture has to be a prioritary domain. This will benefit of subventions equivalent with those from ohter EU states and also of protection against unloial rivals represented by the extracomunitary imports and financiation of which the EU farmers benefit. The VAT of alimentar products will be eliminated. Elimination of intermediares will be encouraged through facilitation of creating of associations who have their own outlets, and the small, unassociated producers will also have the possibility of selling in organised outlets. The state will create depos where people will be able to take agricol credits, with small interests, which can be returned, without turning citizens into slaves. Politics of freely giving land to the youth in villages will be encouraged and simplified. Youth, who will also benefit of special conditions of crediting, to buy or     build their houses. Realisation of an infrastructure to assure movement to adjacent cities will stimulate turism evlution, which can turn into an important side of our economy, besides waking the romanian villages to life. Turism will also be stimulated by putting into valour the monuments of national importance, having as a central point the capital of Dacia, Sarmizegetusa Regia, which, along with other dacian fortresses and not only from inside the land, will be integrally uncovered, restaurated and will benefit of special protection means.
      Fiscality and bureaucracy will be reduced. Companies will benefit of smaller taxesfor the first three years since founding. Evasion and smuggling will be combated by founding of well financed control institutions, which shall supervise the economic acticity.
      National resources will be nationalised, and only romanian citizens will have the right to behold land.
      These means, together with others on the same line of supporting autochtonous economy, will permit acording of decent salaries in the bugetary system, health and education being considered domains of national interess. Also, they will bring us out of the yoke of outer financiation, which imposes the direction of goverment in the country.
      Also related to national interess, acting conform to the principle "a land goes as far as it's folk goes", citizens of romanian ethnicity will be stimulated to move into Transylvania, especially in places where romanians are minorities. They will benefit of free homes, facilities of employment and of founding buisness in the respective ares. Besides that, al organisations that militate against Romania, will be outlawed, beginning with the UDMR.
      Speakers of romanian of romanian dialects from neighbour states will benefit of support from the romanian state to keep their ethnic identity. National minorities of Romania will benefit of the same rights as the speakers of romanian or dialects of this from neighbour lands: Serbia, Hungary, Greece, Ukraine, Bulgaria, Russia. Also, they will be able to get romanian citizenship at will, in emergency regime.
      The romanian state will not recognize the independence of the Moldavian Republic anymore, denouncing the criminal pact Ribbentrop-Molotov. The Moldavian Republic is part of Romania.
      Those who want to realise those written above, contact me on the e-mail adress: pelasgic2009@yahoo.com   
 You can also contact us @ the following adresses:
romania.dacia@yahoo.com (mailuri Octavian-Eugeniu Manu, lider RDCN), rdcnbarlad@yahoo.com, rdcnbacau@yahoo.com, rdcnbucuresti@yahoo.com, rdcncalarasi@yahoo.com, rdcncluj@yahoo.com, rdcngalati@yahoo.com, rdcncraiova@yahoo.com, rdcnmaidan@yahoo.com, rdcnploiesti@yahoo.com, rdcnroman@yahoo.com, rdcntimisoara@yahoo.com, rdcnsibiu@yahoo.com, rdcnsatumare@yahoo.com, mihaistaicu@ymail.com (Craiova) and enter the Facebook group!

Tradare nationala

Preşedintele Traian Băsescu a semnat, marţi, decretul pentru promulgarea Legii educaţiei naţionale, informează Administraţia Prezidenţială. Anunţul privind promulgarea de către şeful statului a Legii educaţiei naţionale a fost făcut la circa două ore după cel privind decizia CC conform căreia legea este constituţională. Luminatul conducator a dar dovada maxima a ipocriziei sale, aruncand urmatoarele afirmatii: "Critica cea mai lipsită de onestitate în ceea ce priveşte această Lege vine din zona discursului naţionalist. În 1918, la Alba Iulia, una din teze era următoarea: Fiecare popor, se referea la minorităţi, se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie. Era una din tezele care creau garanţie minorităţilor că îşi vor putea menţine valorile culturale în interiorul graniţelor României Mari. Nu văd de ce azi am fi mai puţin înţelepţi decât în 1918, într-o ţară membră NATO, membră a UE", a declarat Traian Băsescu. Nationalismul de care s-a folosit Basescu ca sa iasa presedinte inca o data nu mai e bun. Acum vinde Transilvania de tot ungurilor, fara sa clipeasca, ceea ce reprezinta un act de tradare nationala. Urmatorul pas este declararea autonomiei regiunii, act care va fi sustinut de dragul interesului propriu de carmaciul sef, mai mult ca sigur.
National betrayal

   The presindent Traian Basescu signed, on tuesday, the decree for promulgation of the national education law, informs the presidential administration. The announcement of the promulgation of the law by the state's boss was made about 2 hours after the one on the CC decision in conformity with which the law is constitutional. Our "enlightened" leader prooved one more time his maximum hipocrisy, throwing the following affirmations:
"The most honourless criticism on this law comes from the area of nationalist speech. In 1918, at Alba Iulia, one of the thesis was the following: each folk (reffering to the minorities) will instruct, administrate and judge itself in it's own language. It's one of the these's that assured the minorities that they could mantain cultural valours inside the borders of Great Romania. I don't see why we should be less wise than in 1918, in a NATO member country, member of UE" spoke T. Basescu. The nationalism he used to become president once again is no longer good. He now fully sells Transilvania to the hungarians, without blinking, which means a national betrayal act. The next step is declaring the auronomy f the region, act which will be more than sure sustained because of the own interess of our boss helsmam.

~Dr. Napoleon Săvescu: „O istorie care… doare?!“

septembrie 4, 2008 — ARP

Într-o recentă suită de lamentabile apariţii în emisiunea “ISTORIA CARE DOARE”, la Televiziunea Universităţii Spiru Haret: “ROMÂNIA DE MÂINE”, dl. “profesor dr.” sau…”colonel dr.” Mircea Dogaru (ezităm asupra “calităţii” deoarece apare cu ambele calificări în emisiune; pe de altă parte, în ciuda încercărilor, n-am reuşit să identificăm pe INTERNET vreun “CV profesional” al lui Mircea Dogaru) aduce critici fără sens la adresa actualilor susţinători ai “Dacologiei” şi a organizatorului (”din Statele Unite ale Americii”) celor NOUĂ Congrese de Dacologie care au avut loc până în prezent la Bucureşti. Dl. Mircea Dogaru se lansează, cu eroism de Don Quijotte, împotriva unor majore surse istorice, dar pe care – în pofida titlului universitar afişat - dânsul le crede simple mori-de-vânt…

În fond, dincolo de susţinătorii actuali ai “Dacologiei”, cu cine se războieşte zgomotos dl. Mircea Dogaru? Cu o pleiadă de importanţi istorici români care s-au străduit să scoată la lumină componenta dacică (şi prin aceasta “central-europeană”!) a rădăcinii istorice a Românilor! Strădania este absolut lăudabilă mai ales după “mişelia roeslleriană” şi după presiunile culturnicilor pro-sovietici care urmăreau, vizibil, falsificarea surselor reale ale Istoriei Românilor. Este evident că dl. prof.dr. Mircea Dogaru ignoră personalităţi de marcă ale culturii române de la Haşdeu, Eminescu şi Nicolae Densuşianu la Vasile Pârvan or Constantin Daicoviciu – inclusiv urmaşii acestora – şi eforturile autohtone (paradoxal: inclusiv chiar ale sale, cum se va vedea!) de a înţelege “etajarea istorică“. Este vorba de explicaţia care a schiţat cu temei cum anume dintr-o “etnie tracică” (derivată istoric direct, “balcanic”, din ceea ce cercetarea internaţională actuală consideră a fi fost “leagănul Indo-Europenilor “, posibil: “Pelasgii Danubieni”!?) s-au dezvoltat şi diferenţiat ÎN TIMP, din Nordul Alpilor şi până peste Munţii Urali, şi mai ales pe cursul Dunării, “neamuri getice de sorginte tracică”. În centrul şi estul Europei hallstattine acestea au format iniţiale “ginţi” diferenţiate în timp, prin: zonele geografice de habitat, prin limba mai mult sau mai puţin evoluată (fie spontan, fie în contact cu autohtonii sau cu intruziuni de imigraţie), prin obiceiuri şi cutume noi şi – în timpurile “istorice” (sau consemnate ca atare) – prin entităţi politice diferite. Că le spunem acestor entităţi, de la caz la caz: ” regate”, “ţinuturi”, “ţări” sau “triburi” este, la urma urmei, o chestiune de optică personală.

Mai important este însă cum denumesc aceste entităţi SURSELE ISTORICE CONSACRATE, respectiv autori recunoscuţi de bună istoriografie, cum sunt Herodot, Strabon şi Dio Cassius; ne referim la aceştia extrăgând citatele elocvente pentru topica acestui material: “etajul istoric daco-getic” (corespunzător perioadei Dromichaites – Burebista) şi “etajul dacic” (corespunzător prezenţei Imperiului Roman cu graniţa la Dunăre, până la gurile de vărsare ale acesteia).

Am înţeles că dl. dr. Mircea Dogaru este absolvent al cursurilor universitare din perioada în care studiul limbii greceşti vechi nu mai era obligatoriu; şi că are vizibile dificultăţi în acest sens (dacă nu ne înşelăm, d-sa nu a recunoscut, “i-a scăpat” genitivul plural al apartenenţei în denumirea “Muntelui Sfânt al… Geţilor”, aşa cum o grafiază Strabon: KOGAION-ON = “al Kogaionilor”). Pentru a nu-l pune din nou în dificultate cu reproducerea în greaca veche a citatelor ultra-cunoscute din “ISTORIILE” lui Herodot, o să alegem o traducere românească, pe cât de corectă pe atât de suculentă, cea de la 1647, cu autor necunoscut: “ISTORIE CE VECHE (…) A MARELUI ÎÎNVĂŢĂTORIU IRODOT…”, manuscris descoperit şi publicat în 1900 de Nicolae Iorga.

(- I- ) În aceste fragmente se confirmă cuvintele lui Herodot, potrivit cărora, în etajul istoric al secolului V BC:

- Etnia Tracilor este uriaşă, dar puternic divizată (”sănt osăbiţi”)

- GEŢII sunt “dintru Traci”

- În secolul VI BC se află situaţi geografic în nordul altor triburi trace, pe malul (sau malurile?) Dunării

- Se disting, faţă de alte seminţii trace, ca: “cei mai drepţi şi mai viteji dintru toţi Thrachii”; dar nu numai atât, ci şi – semnificativ! – prin legile (pravilele) lor, fiind “niamuri” diferite.

( IV, 93) ” … Şi pănă agiunge (”Darie Împărat” = Împăratul persan Darius) …la Dunăre, întăi supusă pre Ghetii, cei ce zic că sănt făr’ de moarte; pentru că alalţi Trachi s-au dat toţi (s-au predat) fără de război supt ascultarea lui Darie; iar aceştia (”Getii”), stând împotrivă, căzură la robie fiind dintru toţi Trachii (cei) mai drepţi şi mai viteji!”…

( V, 3) …” Şi această limbă (etnie) a Thrachilor iaste, afară din (de) Indiani, mai mare decât toate limbile; care dacă ar fi supt o ascultare (conducere) ar fi nebiruită şi-i foarte tare, după cum socotim şi noi. Ce pentru aceia sănt slabi, pentru că sănt osăbiţi. Iar numerile (denumirile) lor sănt multe, după niamurile lor, iar pravilele lor sănt tot într-un chip, afară de Ghetes …).”

( -II- ) Trei secole mai târziu, aşadar după o perioadă de timp care ar putea fi considerată pe drept cuvânt un nou “etaj istoric”, mărturia lui Strabon (în “GEOGRAFIA“) ne ajută substanţial în stabilirea raportului disjunctiv Traci – Geţi – Daci. Insistăm întru asta, pentru că aprigul prof.dr. Dogaru întreabă retoric, în emisiunea sa: “DE CE A TREBUIT SĂ INVENTĂM UN “POPOR DAC”?! Ca să nu… revendicăm Bassarabia, Valea Timocului, ca să nu revendicăm graniţa noastră firească în Vest?!…(!?!?)”

Şi, pentru că-i declară pe DACI drept “un tribuleţ, acolo, în Banat” (dl. prof dr. face vizibil o confuzie grosolană între Daci, ca regat al lui Decebal, şi tribul Singilor, trăitori pe actualul teritoriu al Banatului Sârbesc, care nici măcar nu mai făceau parte, propriu-zis, din Regatul lui Decebal!), îi reamintim d-lui prof. dr., cu o transcriere convenabilă pentru d-sa: în caractere latine, textul lui Strabon (GEOGRAPHIA, cartea VII):

3. 1.” În partea de sud a Germaniei, peste Elba, zona care cuprinde malul fluviului e acum ocupată de Suevi. Alături de ei se întinde ţara Geţilor, la început îngustă (apoi) latura sa sudică se extinde de-a lungul Istrului iar latura cealaltă de-a lungul Pădurii Hercynice, chiar incluzând o parte a acelor munţi; apoi devine mai largă către nord şi se extinde departe până la Tirageţi…”:

3.1. …to de notion meros tęs Germanias to peran tou Albios to men suneches akmęn hupo tôn Soębôn katechetai: eit’ euthus hę tôn Getôn sunaptei gę, kat’ archas men stenę, paratetamenę tôi Istrôi kata to notion meros, kata de tounantion tęi parôreiai tou Herkuniou drumou, meros ti tôn orôn kai autę katechousa, eita platunetai pros tas arktous mechri Turegetôn;

3.2 Grecii îi consideră într-adevăr pe Geţi că sunt Traci. Ei ocupau ambele maluri ale Dunării, la fel ca şi Moesienii…

[2] …hoi toinun Hellęnes tous Getas Thraikas hupelambanon: ôikoun d’ eph’ hekatera tou Istrou kai houtoi kai hoi Musoi(…)

În foarte cunoscutul pasaj care urmează (7.3.5) şi în care dă detalii despre Zamolxe, Kogaion şi Decaineo (Deceneu), pentru a nu fi absolut nicio confuzie (de parcă s-ar adresa direct d-lui Dogaru!), Strabo precizează de patru ori că se referă la GEŢI!:

[5] …legetai gar tina tôn Getôn onoma Zamolxin douleusai Puthagorai kai tina tôn ouraniôn par’ ekeinou mathein, ta de kai par’ Aiguptiôn planęthenta kai mechri deuro: epanelthonta d’ eis tęn oikeian spoudasthęnai para tois hęgemosi kai tôi ethnei prolegonta tas episęmasias, teleutônta de peisai ton basilea koinônon tęs archęs auton labein hôs ta para tôn theôn exangellein hikanon: kai kat’ archas men hierea katastathęnai tou malista timômenou par’ autois theou, meta tauta de kai theon prosagoreuthęnai, kai katalabonta antrôdes ti chôrion abaton tois allois entautha diaitasthai, spanion entunchanonta tois ektos plęn tou basileôs kai tôn therapontôn: sumprattein de ton basilea horônta tous anthrôpous prosechontas heautôi polu pleon ę proteron, hôs ekpheronti ta prostagmata kata sumboulęn theôn. touti de to ethos dieteinen achri kai eis hęmas, aei tinos heuriskomenou toioutou to ęthos, hos tôi men basilei sumboulos hupęrche, para de tois Getais ônomazeto theos: kai to oros hupelęphthę hieron, kai prosagoreuousin houtôs: onoma d’ autôi Kôgaionon homônumon tôi pararreonti potamôi. kai dę hote Burebistas ęrche tôn Getôn, eph’ hon ędę pareskeuasato Kaisar ho theos strateuein, Dekaineos eiche tautęn tęn timęn, kai pôs to tôn empsuchôn apechesthai Puthagoreion tou Zamolxios emeine paradothen.

Localizând vecinii geţilor (de observat că îi diferenţiază de traci şi de moesieni), Strabo continuă:

(7.3.7) …”Dar aceştia sunt, fără îndoială, Sciţi! Nu erau ei cei care s-au aşezat dincolo de Moesieni, de Traci şi de Geţi: hipelmogii, băutorii de lapte de măgăriţă galaktofagi şi abii…?

(7)…houtoi d’ eisi dępou hoi Skuthai! poteron d’ oud’ hippęmolgoi ęsan hoi epekeina tôn Musôn, kai Thraikôn, kai Getôn, oude galaktophagoi kai abioi…

Cât despre Regele Dromichaites – (spre necazul d-lui Dogaru, care-l declară “Dromichete-Tracul“!) – Strabo este de… altă părere: este REGELE GEŢILOR , ca şi nepotul acestuia, Burebista:

(7.3.8) “..Dromichaites care a fost regele GEŢILOR în timpul diadohilor…”(8)… ho te Dromichaitęs kata tous diadochous ęn Getôn basileus:

( 7.3.11) “Boirebista, unul dintre GEŢI, luând conducerea tribului său…”(11) … Boirebistas anęr Getęs, epistas epi tęn tou ethnous epistasian…

Şi, pentru a clarifica lucrurile cu raportul Daci-Geţi, Strabo continuă în chiar pasajul următor (7.3.12):

“..S-a făcut, în timpuri străvechi, o altă împărţire a acestor popoare existente; aşa, unii le spun Daci şi ceilalţi Geţi; Geţii se întind înspre marea Neagră şi spre est, dar Dacii sunt situaţi în partea opusă, către Germania şi către izvoarele Danubiului, care eu cred că erau denumiţi Daci din vremuri mai demult.“

Iar unul din criteriile identităţii lor este, crede Strabo, limba:

“…Dacii vorbesc aceeaşi limbă cu Geţii. Geţii sunt mai bine cunoscuţi printre Greci din pricina frecventelor expediţii de pradă pe care ei le fac (de?) pe ambele maluri ale Istrului (…) …La un moment dat, când Geţii şi Dacii au crescut la cel mai mare număr al lor, erau în stare să ridice o armată de 200.000 oameni dar acum au scăzut la vreo 40.000, şi sunt chiar pe cale să ajungă supuşi ai Romanilor, dar încă nu sunt sub stăpânirea acelora bazându-se pe Germani, care sunt inamici ai Romanilor.”

(13) …homoglôttoi d’ eisin hoi Dakoi tois Getais. para men oun tois Hellęsin hoi Getai gnôrizontai mallon dia to sunecheis tas metanastaseis eph’ hekatera tou Istrou (…)…auxęthentes d’ oun epi pleiston hoi te Getai hoi te Dakoi, hôste kai eikosimuriadas ekpempein strateias, nun hoson eis tettaras muriadas sunestalmenoi tunchanousi, kai engus men hękousi tou hupakouein Rhômaiôn, oupô d’ eisin hupocheirioi teleôs dia tas ek tôn Germanôn elpidas polemiôn ontôn tois Rhômaiois.

( -III- ) Un secol şi jumătate mai târziu (un veritabil “alt etaj“, dacă socotim că între timp a avut loc invazia Romană asupra Regatului lui Decebal şi ocuparea a circa un sfert din acest teritoriu!), CASSIUS DIO – în a sa “Istoria Romană“- aduce numeroase şi valoroase informaţii despre Dacii cei… atât de mult urâţi, deopotrivă: de Romani şi de… prof.dr. Mircea Dogaru!

Să reţinem dintre aceste informaţii doar una, elocventă pentru subiectul nostru, din fragmentul LXVII,6:

“… Numesc aceste seminţii DACI, după cum se numesc ei însuşi, cât şi după numele folosit de Romani pentru ei, deşi nu sunt neştiutor că anumiţi autori greci îi numesc Geţi, pe drept sau nu: în ce mă priveşte eu ştiu că Geţii sunt populaţia care trăieşte la Nord de Hemus (Balcani), în preajma malurilor Istrului”.

Faţă cu asemenea dovezi certificate “istoric”, orice cercetător, oricât de pus pe şotii, ar cădea pe gânduri. Dar nu Dogaru! Dl.prof.dr. Dogaru – preluând cu toptanul (şi, semnificativ: fără să mărturisească public sursa!..) din amplul studiu “NOI, TRACII” scris de Iosif Constantin Drăgan acum o jumătate de secol – devine peste noapte nu numai înfocatul adversar al Congreselor de Dacologie, dar al… înseşi paginilor autentificate de istorie. Potrivit discursului său, congresele noastre sunt organizate de – şi participă internaţional la ele! - citez: “Indivizi care sunt agenţi ai serviciilor secrete, din interior şi internaţionale, pseudo-patrioţi tâmpiţi şi băieţi buni de internat la Mărcuţa”! O astfel de afirmaţie insultătoare îl califică pe dl. Mircea Dogaru ca aparţinând lumii subterane a mahalalei intelectuale.

Da, noi, membrii societăţii “DACIA REVIVAL INTERNATIONAL” şi susţinătorii dacologiei din România şi din multe alte ţări ale lumii aparţinem unui serviciu, dar acesta nu este secret, ci este un serviciu pus în slujba adevărului, este efortul continuu de a demonstra că rădăcinile poporului român au fost şi sunt dace. Iar acesta este un adevăr ce nu poate fi şters de pe harta istoriei fiindcă ISTORIA ÎNSĂŞI NU POATE FI ŞTEARSĂ.

După părerea d-lui colonel Dogaru, nu a existat nimic altceva decât un Popor Trac, întins din Germania până în… Egipt, zonă în care existau câteva “porecle regionale”, cum ar fi: “teleormăneni”, “giurgiuveni”, “braşoveni”, “băimăreni”… Ca şi astăzi. Probabil dl. Dogaru de aceea, (neînţelegând SUCCESIUNEA etajelor istorice şi drumul de la Traci până la noi, care a trecut succesiv prin noţiunile de GEŢI, DACI, VALAHI , ROMÂNI – de aceea, zic, aprecia revista intitulată “VALAHIA” şi o ponegrea pe cea intitulată “DACIA MAGAZIN”?!

De unde un “Regat al Dacilor” – spune dl. Dogaru – când e lucru ştiut că Romanii au trimis peste Dunăre cea mai mare armată din istoria lor, ca să… se răfuiască, colo, cu un tribuleţ din… Banat?! ( 120,000 de soldati romani veneau sa se lupte cu…Gaiestiul ?! dupa cunostintele istorice ale d-lui colonel M. Dogaru ). Dromichaites n-a fost get, a fost TRAC; la fel Burebista. Cât despre Decebal – citez: “Dacă vă referiţi la Dacia lui Decebal, pentru că respingeţi Dacia Romană… (”gura păcătosului adevăr grăieşte!”, n.n.) …să luaţi în calcul Dacia Romană (!), – de ce vreţi să reduceţi România actuală la o pătrime? Cu alte cuvinte de ce faceţi jocul acelor servicii străine care în vremea ocupaţiei sovietice ne-au băgat în cap că a existat un popor dac care a luptat pentru libertate împotriva năvălirii Romane?!” ( Te pomeneşti că Decebal a luptat împotriva Extratereştrilor?… aici, cum se vede, se amestecă – de-a dreptul paranoic – salcia cu telegraful şi cu Tour Eiffel; dar discursul era pe sfârşite şi luptătorul Trac complet epuizat, ne “informa” că… Ierusalimul a fost întemeiat de TRACI, cu trei sute de ani înainte ca “Evreul David” să-l înfrângă pe…”Tracul Goliath!…). Arabii să-şi pună pofta-n cui, căci Palestina a fost întemeiată tot de Tracii domnului Tracodogaru!… Mai aşteptăm doar să ne precizeze căror servicii secrete străine aparţin Herodot, Strabo şi Cassius Dio.

În faţa unei atât de acuzate lipse de coerenţă, ne întrebăm cu seriozitate dacă nu cumva articolul [apărut (în limba engleză! pe Internet, semnat "Dr.Mircea Dogaru" (fără "prof." sau "colonel"), din care reproduc mai jos câteva fragmente ce se bat cap în cap cu opiniile "profesorului" exprimate mai sus] a fost cu adevărat conceput şi scris de… cel ce semnează?! Judecaţi şi dvs.:

DR.Mircea Dogaru,

Institutul de Studii Politice, Apărare şi Istorie Militară

(internet,WWW.gk.ro/sarmizegetusa/eng/wariuor.htm)

articolul despre traco-geto-daci:

ARMATA (” LUPTĂTORII”)

CITATE COMENTATE:

“Tacitus subliniază că, în luptele dintre Romani şi Traci…. cetăţile (Tracilor) erau apărate de numeroşi apărători (…) Acei imaginari (”would-be”! – autorul vroia sa spună: “erau probabil”!?) nobili, “taraboştii” şi păzitorii lor personali care, după ce unificarea statului , au format armata Regelui (Burebista).”

* Fals: “termenul TARABOSTES” apare abia în secolul VI AD, – deci la Dio Crysostomus, prin Jordanes; iar armata romană s-a “ciocnit” cu Tracii (din viitoarea Provincie Thracia!) cu… 600 de ani mai devreme, nu in anul 102 A.D. În şase secole “gradele militare şi sociale” se schimbă sau nu; dar utilizarea unui citat scris după şase secole şi atribuit “celor vechi”- este un vizibil abuz.

#

” Regele macedonean Persaeus (179-168 BC) cumpără alianţa Geţilor pentru confruntarea sa ultimă cu Romanii.”

* Regele Perseus era REGELE TRAC, al viitoarei provincii Romane “THRACIA”. Dacă Geţii erau Thraci şi nu o entitate politică distinctă, de ce trebuiau “cumpăraţi” pentru a participa la luptă?!

#

* vorbind despre armata lui Burebista (sec. I BC) – după ce ASTĂZI pretinde că Burebista nu era dac! – autorul scrie:

“.. Alături de “tarabostes”, care formau inima Armatei Regale (a lui B.), populaţia bărbătească se alia puternic acestora, graţie spiritului războinic al Dacilor”

#

* şi… iată Dacii (în aceeaşi sintagmă cu Geţii!), încă din… secolul IV BC!!! :

“… Cea mai mare parte a armatei o forma infanteria, fapt dovedit de relatările că Geţii pedestraşi care i s-au opus lui Alexandru cel Mare în 335 BC aveau o proporţie de 2.5 la 1. Elementul-şoc al armatei Dace era grosul infanteriei, formată din luptători profesionişti“

#

Pentru a confirma că se referă la o armată comună, autorul continuă, 10 rânduri mai jos, în acelaşi context:

” Odată statul lui Burebista fiind format, armata Geţilor şi Dacilor a utilizat flota unită a fortăreţelor greceşti de pe coasta de Vest a Mării Negre. …(..) După moartea lui

* Nu a “dispărut” statul lui Burebista, ci s-a “dezmembrat” – în 4-5 “regate”! Revenind: să fi fost cumva vorba de 4-5 regate DACE, cu o… singură armată, cea colectivă: ” armata Dacilor Liberi”?!

* Despre faptul că (în contradicţie cu ceea ce pretinde în emisiunile “ISTORIA CARE DOARE”), strămoşul lui Burebista, regele Dromichaites, ERA nu TRAC, ci … DAC, aflăm sub aceeaşi semnătură :

” Referitor la abilitatea conducătorilor Daci, ni se menţionează (în izvoarele istorice) virtuţile şi priceperile diplomatice ale lui Dromichaites, conducerea şi organizarea lui Burebista şi înţelepciunea lui Duras…” (…) Priceperea conducătorilor lor, puterea şi complexitatea structurii lor militare şi adeziunea (populară) i-au făcut pe Daci şi pe Geţi capabili să opună o rezistenţă încununată de succes triburilor migratoare or armatelor marilor puteri din Lumea Veche. În istorie ei sunt rememoraţi drept un popor puternic, care a luptat împotriva Romanilor cu oarecare (?!) succes, şi i-a făcut pe aceia să le plătească tribut.

Fără alte comentarii.

NAPOLEON SĂVESCU