septembrie 4, 2008 — ARP
Într-o recentă suită de lamentabile apariţii în emisiunea “ISTORIA CARE DOARE”, la Televiziunea Universităţii Spiru Haret: “ROMÂNIA DE MÂINE”, dl. “profesor dr.” sau…”colonel dr.” Mircea Dogaru (ezităm asupra “calităţii” deoarece apare cu ambele calificări în emisiune; pe de altă parte, în ciuda încercărilor, n-am reuşit să identificăm pe INTERNET vreun “CV profesional” al lui Mircea Dogaru) aduce critici fără sens la adresa actualilor susţinători ai “Dacologiei” şi a organizatorului (”din Statele Unite ale Americii”) celor NOUĂ Congrese de Dacologie care au avut loc până în prezent la Bucureşti. Dl. Mircea Dogaru se lansează, cu eroism de Don Quijotte, împotriva unor majore surse istorice, dar pe care – în pofida titlului universitar afişat - dânsul le crede simple mori-de-vânt…
În fond, dincolo de susţinătorii actuali ai “Dacologiei”, cu cine se războieşte zgomotos dl. Mircea Dogaru? Cu o pleiadă de importanţi istorici români care s-au străduit să scoată la lumină componenta dacică (şi prin aceasta “central-europeană”!) a rădăcinii istorice a Românilor! Strădania este absolut lăudabilă mai ales după “mişelia roeslleriană” şi după presiunile culturnicilor pro-sovietici care urmăreau, vizibil, falsificarea surselor reale ale Istoriei Românilor. Este evident că dl. prof.dr. Mircea Dogaru ignoră personalităţi de marcă ale culturii române de la Haşdeu, Eminescu şi Nicolae Densuşianu la Vasile Pârvan or Constantin Daicoviciu – inclusiv urmaşii acestora – şi eforturile autohtone (paradoxal: inclusiv chiar ale sale, cum se va vedea!) de a înţelege “etajarea istorică“. Este vorba de explicaţia care a schiţat cu temei cum anume dintr-o “etnie tracică” (derivată istoric direct, “balcanic”, din ceea ce cercetarea internaţională actuală consideră a fi fost “leagănul Indo-Europenilor “, posibil: “Pelasgii Danubieni”!?) s-au dezvoltat şi diferenţiat ÎN TIMP, din Nordul Alpilor şi până peste Munţii Urali, şi mai ales pe cursul Dunării, “neamuri getice de sorginte tracică”. În centrul şi estul Europei hallstattine acestea au format iniţiale “ginţi” diferenţiate în timp, prin: zonele geografice de habitat, prin limba mai mult sau mai puţin evoluată (fie spontan, fie în contact cu autohtonii sau cu intruziuni de imigraţie), prin obiceiuri şi cutume noi şi – în timpurile “istorice” (sau consemnate ca atare) – prin entităţi politice diferite. Că le spunem acestor entităţi, de la caz la caz: ” regate”, “ţinuturi”, “ţări” sau “triburi” este, la urma urmei, o chestiune de optică personală.
Mai important este însă cum denumesc aceste entităţi SURSELE ISTORICE CONSACRATE, respectiv autori recunoscuţi de bună istoriografie, cum sunt Herodot, Strabon şi Dio Cassius; ne referim la aceştia extrăgând citatele elocvente pentru topica acestui material: “etajul istoric daco-getic” (corespunzător perioadei Dromichaites – Burebista) şi “etajul dacic” (corespunzător prezenţei Imperiului Roman cu graniţa la Dunăre, până la gurile de vărsare ale acesteia).
Am înţeles că dl. dr. Mircea Dogaru este absolvent al cursurilor universitare din perioada în care studiul limbii greceşti vechi nu mai era obligatoriu; şi că are vizibile dificultăţi în acest sens (dacă nu ne înşelăm, d-sa nu a recunoscut, “i-a scăpat” genitivul plural al apartenenţei în denumirea “Muntelui Sfânt al… Geţilor”, aşa cum o grafiază Strabon: KOGAION-ON = “al Kogaionilor”). Pentru a nu-l pune din nou în dificultate cu reproducerea în greaca veche a citatelor ultra-cunoscute din “ISTORIILE” lui Herodot, o să alegem o traducere românească, pe cât de corectă pe atât de suculentă, cea de la 1647, cu autor necunoscut: “ISTORIE CE VECHE (…) A MARELUI ÎÎNVĂŢĂTORIU IRODOT…”, manuscris descoperit şi publicat în 1900 de Nicolae Iorga.
(- I- ) În aceste fragmente se confirmă cuvintele lui Herodot, potrivit cărora, în etajul istoric al secolului V BC:
- Etnia Tracilor este uriaşă, dar puternic divizată (”sănt osăbiţi”)
- GEŢII sunt “dintru Traci”
- În secolul VI BC se află situaţi geografic în nordul altor triburi trace, pe malul (sau malurile?) Dunării
- Se disting, faţă de alte seminţii trace, ca: “cei mai drepţi şi mai viteji dintru toţi Thrachii”; dar nu numai atât, ci şi – semnificativ! – prin legile (pravilele) lor, fiind “niamuri” diferite.
( IV, 93) ” … Şi pănă agiunge (”Darie Împărat” = Împăratul persan Darius) …la Dunăre, întăi supusă pre Ghetii, cei ce zic că sănt făr’ de moarte; pentru că alalţi Trachi s-au dat toţi (s-au predat) fără de război supt ascultarea lui Darie; iar aceştia (”Getii”), stând împotrivă, căzură la robie fiind dintru toţi Trachii (cei) mai drepţi şi mai viteji!”…
( V, 3) …” Şi această limbă (etnie) a Thrachilor iaste, afară din (de) Indiani, mai mare decât toate limbile; care dacă ar fi supt o ascultare (conducere) ar fi nebiruită şi-i foarte tare, după cum socotim şi noi. Ce pentru aceia sănt slabi, pentru că sănt osăbiţi. Iar numerile (denumirile) lor sănt multe, după niamurile lor, iar pravilele lor sănt tot într-un chip, afară de Ghetes …).”
( -II- ) Trei secole mai târziu, aşadar după o perioadă de timp care ar putea fi considerată pe drept cuvânt un nou “etaj istoric”, mărturia lui Strabon (în “GEOGRAFIA“) ne ajută substanţial în stabilirea raportului disjunctiv Traci – Geţi – Daci. Insistăm întru asta, pentru că aprigul prof.dr. Dogaru întreabă retoric, în emisiunea sa: “DE CE A TREBUIT SĂ INVENTĂM UN “POPOR DAC”?! Ca să nu… revendicăm Bassarabia, Valea Timocului, ca să nu revendicăm graniţa noastră firească în Vest?!…(!?!?)”
Şi, pentru că-i declară pe DACI drept “un tribuleţ, acolo, în Banat” (dl. prof dr. face vizibil o confuzie grosolană între Daci, ca regat al lui Decebal, şi tribul Singilor, trăitori pe actualul teritoriu al Banatului Sârbesc, care nici măcar nu mai făceau parte, propriu-zis, din Regatul lui Decebal!), îi reamintim d-lui prof. dr., cu o transcriere convenabilă pentru d-sa: în caractere latine, textul lui Strabon (GEOGRAPHIA, cartea VII):
3. 1.” În partea de sud a Germaniei, peste Elba, zona care cuprinde malul fluviului e acum ocupată de Suevi. Alături de ei se întinde ţara Geţilor, la început îngustă (apoi) latura sa sudică se extinde de-a lungul Istrului iar latura cealaltă de-a lungul Pădurii Hercynice, chiar incluzând o parte a acelor munţi; apoi devine mai largă către nord şi se extinde departe până la Tirageţi…”:
3.1. …to de notion meros tęs Germanias to peran tou Albios to men suneches akmęn hupo tôn Soębôn katechetai: eit’ euthus hę tôn Getôn sunaptei gę, kat’ archas men stenę, paratetamenę tôi Istrôi kata to notion meros, kata de tounantion tęi parôreiai tou Herkuniou drumou, meros ti tôn orôn kai autę katechousa, eita platunetai pros tas arktous mechri Turegetôn;
3.2 Grecii îi consideră într-adevăr pe Geţi că sunt Traci. Ei ocupau ambele maluri ale Dunării, la fel ca şi Moesienii…
[2] …hoi toinun Hellęnes tous Getas Thraikas hupelambanon: ôikoun d’ eph’ hekatera tou Istrou kai houtoi kai hoi Musoi(…)
În foarte cunoscutul pasaj care urmează (7.3.5) şi în care dă detalii despre Zamolxe, Kogaion şi Decaineo (Deceneu), pentru a nu fi absolut nicio confuzie (de parcă s-ar adresa direct d-lui Dogaru!), Strabo precizează de patru ori că se referă la GEŢI!:
[5] …legetai gar tina tôn Getôn onoma Zamolxin douleusai Puthagorai kai tina tôn ouraniôn par’ ekeinou mathein, ta de kai par’ Aiguptiôn planęthenta kai mechri deuro: epanelthonta d’ eis tęn oikeian spoudasthęnai para tois hęgemosi kai tôi ethnei prolegonta tas episęmasias, teleutônta de peisai ton basilea koinônon tęs archęs auton labein hôs ta para tôn theôn exangellein hikanon: kai kat’ archas men hierea katastathęnai tou malista timômenou par’ autois theou, meta tauta de kai theon prosagoreuthęnai, kai katalabonta antrôdes ti chôrion abaton tois allois entautha diaitasthai, spanion entunchanonta tois ektos plęn tou basileôs kai tôn therapontôn: sumprattein de ton basilea horônta tous anthrôpous prosechontas heautôi polu pleon ę proteron, hôs ekpheronti ta prostagmata kata sumboulęn theôn. touti de to ethos dieteinen achri kai eis hęmas, aei tinos heuriskomenou toioutou to ęthos, hos tôi men basilei sumboulos hupęrche, para de tois Getais ônomazeto theos: kai to oros hupelęphthę hieron, kai prosagoreuousin houtôs: onoma d’ autôi Kôgaionon homônumon tôi pararreonti potamôi. kai dę hote Burebistas ęrche tôn Getôn, eph’ hon ędę pareskeuasato Kaisar ho theos strateuein, Dekaineos eiche tautęn tęn timęn, kai pôs to tôn empsuchôn apechesthai Puthagoreion tou Zamolxios emeine paradothen.
Localizând vecinii geţilor (de observat că îi diferenţiază de traci şi de moesieni), Strabo continuă:
(7.3.7) …”Dar aceştia sunt, fără îndoială, Sciţi! Nu erau ei cei care s-au aşezat dincolo de Moesieni, de Traci şi de Geţi: hipelmogii, băutorii de lapte de măgăriţă galaktofagi şi abii…?
(7)…houtoi d’ eisi dępou hoi Skuthai! poteron d’ oud’ hippęmolgoi ęsan hoi epekeina tôn Musôn, kai Thraikôn, kai Getôn, oude galaktophagoi kai abioi…
Cât despre Regele Dromichaites – (spre necazul d-lui Dogaru, care-l declară “Dromichete-Tracul“!) – Strabo este de… altă părere: este REGELE GEŢILOR , ca şi nepotul acestuia, Burebista:
(7.3.8) “..Dromichaites care a fost regele GEŢILOR în timpul diadohilor…”(8)… ho te Dromichaitęs kata tous diadochous ęn Getôn basileus:
( 7.3.11) “Boirebista, unul dintre GEŢI, luând conducerea tribului său…”(11) … Boirebistas anęr Getęs, epistas epi tęn tou ethnous epistasian…
Şi, pentru a clarifica lucrurile cu raportul Daci-Geţi, Strabo continuă în chiar pasajul următor (7.3.12):
“..S-a făcut, în timpuri străvechi, o altă împărţire a acestor popoare existente; aşa, unii le spun Daci şi ceilalţi Geţi; Geţii se întind înspre marea Neagră şi spre est, dar Dacii sunt situaţi în partea opusă, către Germania şi către izvoarele Danubiului, care eu cred că erau denumiţi Daci din vremuri mai demult.“
Iar unul din criteriile identităţii lor este, crede Strabo, limba:
“…Dacii vorbesc aceeaşi limbă cu Geţii. Geţii sunt mai bine cunoscuţi printre Greci din pricina frecventelor expediţii de pradă pe care ei le fac (de?) pe ambele maluri ale Istrului (…) …La un moment dat, când Geţii şi Dacii au crescut la cel mai mare număr al lor, erau în stare să ridice o armată de 200.000 oameni dar acum au scăzut la vreo 40.000, şi sunt chiar pe cale să ajungă supuşi ai Romanilor, dar încă nu sunt sub stăpânirea acelora bazându-se pe Germani, care sunt inamici ai Romanilor.”
(13) …homoglôttoi d’ eisin hoi Dakoi tois Getais. para men oun tois Hellęsin hoi Getai gnôrizontai mallon dia to sunecheis tas metanastaseis eph’ hekatera tou Istrou (…)…auxęthentes d’ oun epi pleiston hoi te Getai hoi te Dakoi, hôste kai eikosimuriadas ekpempein strateias, nun hoson eis tettaras muriadas sunestalmenoi tunchanousi, kai engus men hękousi tou hupakouein Rhômaiôn, oupô d’ eisin hupocheirioi teleôs dia tas ek tôn Germanôn elpidas polemiôn ontôn tois Rhômaiois.
( -III- ) Un secol şi jumătate mai târziu (un veritabil “alt etaj“, dacă socotim că între timp a avut loc invazia Romană asupra Regatului lui Decebal şi ocuparea a circa un sfert din acest teritoriu!), CASSIUS DIO – în a sa “Istoria Romană“- aduce numeroase şi valoroase informaţii despre Dacii cei… atât de mult urâţi, deopotrivă: de Romani şi de… prof.dr. Mircea Dogaru!
Să reţinem dintre aceste informaţii doar una, elocventă pentru subiectul nostru, din fragmentul LXVII,6:
“… Numesc aceste seminţii DACI, după cum se numesc ei însuşi, cât şi după numele folosit de Romani pentru ei, deşi nu sunt neştiutor că anumiţi autori greci îi numesc Geţi, pe drept sau nu: în ce mă priveşte eu ştiu că Geţii sunt populaţia care trăieşte la Nord de Hemus (Balcani), în preajma malurilor Istrului”.
Faţă cu asemenea dovezi certificate “istoric”, orice cercetător, oricât de pus pe şotii, ar cădea pe gânduri. Dar nu Dogaru! Dl.prof.dr. Dogaru – preluând cu toptanul (şi, semnificativ: fără să mărturisească public sursa!..) din amplul studiu “NOI, TRACII” scris de Iosif Constantin Drăgan acum o jumătate de secol – devine peste noapte nu numai înfocatul adversar al Congreselor de Dacologie, dar al… înseşi paginilor autentificate de istorie. Potrivit discursului său, congresele noastre sunt organizate de – şi participă internaţional la ele! - citez: “Indivizi care sunt agenţi ai serviciilor secrete, din interior şi internaţionale, pseudo-patrioţi tâmpiţi şi băieţi buni de internat la Mărcuţa”! O astfel de afirmaţie insultătoare îl califică pe dl. Mircea Dogaru ca aparţinând lumii subterane a mahalalei intelectuale.
Da, noi, membrii societăţii “DACIA REVIVAL INTERNATIONAL” şi susţinătorii dacologiei din România şi din multe alte ţări ale lumii aparţinem unui serviciu, dar acesta nu este secret, ci este un serviciu pus în slujba adevărului, este efortul continuu de a demonstra că rădăcinile poporului român au fost şi sunt dace. Iar acesta este un adevăr ce nu poate fi şters de pe harta istoriei fiindcă ISTORIA ÎNSĂŞI NU POATE FI ŞTEARSĂ.
După părerea d-lui colonel Dogaru, nu a existat nimic altceva decât un Popor Trac, întins din Germania până în… Egipt, zonă în care existau câteva “porecle regionale”, cum ar fi: “teleormăneni”, “giurgiuveni”, “braşoveni”, “băimăreni”… Ca şi astăzi. Probabil dl. Dogaru de aceea, (neînţelegând SUCCESIUNEA etajelor istorice şi drumul de la Traci până la noi, care a trecut succesiv prin noţiunile de GEŢI, DACI, VALAHI , ROMÂNI – de aceea, zic, aprecia revista intitulată “VALAHIA” şi o ponegrea pe cea intitulată “DACIA MAGAZIN”?!
De unde un “Regat al Dacilor” – spune dl. Dogaru – când e lucru ştiut că Romanii au trimis peste Dunăre cea mai mare armată din istoria lor, ca să… se răfuiască, colo, cu un tribuleţ din… Banat?! ( 120,000 de soldati romani veneau sa se lupte cu…Gaiestiul ?! dupa cunostintele istorice ale d-lui colonel M. Dogaru ). Dromichaites n-a fost get, a fost TRAC; la fel Burebista. Cât despre Decebal – citez: “Dacă vă referiţi la Dacia lui Decebal, pentru că respingeţi Dacia Romană… (”gura păcătosului adevăr grăieşte!”, n.n.) …să luaţi în calcul Dacia Romană (!), – de ce vreţi să reduceţi România actuală la o pătrime? Cu alte cuvinte de ce faceţi jocul acelor servicii străine care în vremea ocupaţiei sovietice ne-au băgat în cap că a existat un popor dac care a luptat pentru libertate împotriva năvălirii Romane?!” ( Te pomeneşti că Decebal a luptat împotriva Extratereştrilor?… aici, cum se vede, se amestecă – de-a dreptul paranoic – salcia cu telegraful şi cu Tour Eiffel; dar discursul era pe sfârşite şi luptătorul Trac complet epuizat, ne “informa” că… Ierusalimul a fost întemeiat de TRACI, cu trei sute de ani înainte ca “Evreul David” să-l înfrângă pe…”Tracul Goliath!…). Arabii să-şi pună pofta-n cui, căci Palestina a fost întemeiată tot de Tracii domnului Tracodogaru!… Mai aşteptăm doar să ne precizeze căror servicii secrete străine aparţin Herodot, Strabo şi Cassius Dio.
În faţa unei atât de acuzate lipse de coerenţă, ne întrebăm cu seriozitate dacă nu cumva articolul [apărut (în limba engleză! pe Internet, semnat "Dr.Mircea Dogaru" (fără "prof." sau "colonel"), din care reproduc mai jos câteva fragmente ce se bat cap în cap cu opiniile "profesorului" exprimate mai sus] a fost cu adevărat conceput şi scris de… cel ce semnează?! Judecaţi şi dvs.:
DR.Mircea Dogaru,
Institutul de Studii Politice, Apărare şi Istorie Militară
(internet,WWW.gk.ro/sarmizegetusa/eng/wariuor.htm)
articolul despre traco-geto-daci:
ARMATA (” LUPTĂTORII”)
CITATE COMENTATE:
“Tacitus subliniază că, în luptele dintre Romani şi Traci…. cetăţile (Tracilor) erau apărate de numeroşi apărători (…) Acei imaginari (”would-be”! – autorul vroia sa spună: “erau probabil”!?) nobili, “taraboştii” şi păzitorii lor personali care, după ce unificarea statului , au format armata Regelui (Burebista).”
* Fals: “termenul TARABOSTES” apare abia în secolul VI AD, – deci la Dio Crysostomus, prin Jordanes; iar armata romană s-a “ciocnit” cu Tracii (din viitoarea Provincie Thracia!) cu… 600 de ani mai devreme, nu in anul 102 A.D. În şase secole “gradele militare şi sociale” se schimbă sau nu; dar utilizarea unui citat scris după şase secole şi atribuit “celor vechi”- este un vizibil abuz.
#
” Regele macedonean Persaeus (179-168 BC) cumpără alianţa Geţilor pentru confruntarea sa ultimă cu Romanii.”
* Regele Perseus era REGELE TRAC, al viitoarei provincii Romane “THRACIA”. Dacă Geţii erau Thraci şi nu o entitate politică distinctă, de ce trebuiau “cumpăraţi” pentru a participa la luptă?!
#
* vorbind despre armata lui Burebista (sec. I BC) – după ce ASTĂZI pretinde că Burebista nu era dac! – autorul scrie:
“.. Alături de “tarabostes”, care formau inima Armatei Regale (a lui B.), populaţia bărbătească se alia puternic acestora, graţie spiritului războinic al Dacilor”
#
* şi… iată Dacii (în aceeaşi sintagmă cu Geţii!), încă din… secolul IV BC!!! :
“… Cea mai mare parte a armatei o forma infanteria, fapt dovedit de relatările că Geţii pedestraşi care i s-au opus lui Alexandru cel Mare în 335 BC aveau o proporţie de 2.5 la 1. Elementul-şoc al armatei Dace era grosul infanteriei, formată din luptători profesionişti“
#
Pentru a confirma că se referă la o armată comună, autorul continuă, 10 rânduri mai jos, în acelaşi context:
” Odată statul lui Burebista fiind format, armata Geţilor şi Dacilor a utilizat flota unită a fortăreţelor greceşti de pe coasta de Vest a Mării Negre. …(..) După moartea lui
* Nu a “dispărut” statul lui Burebista, ci s-a “dezmembrat” – în 4-5 “regate”! Revenind: să fi fost cumva vorba de 4-5 regate DACE, cu o… singură armată, cea colectivă: ” armata Dacilor Liberi”?!
* Despre faptul că (în contradicţie cu ceea ce pretinde în emisiunile “ISTORIA CARE DOARE”), strămoşul lui Burebista, regele Dromichaites, ERA nu TRAC, ci … DAC, aflăm sub aceeaşi semnătură :
” Referitor la abilitatea conducătorilor Daci, ni se menţionează (în izvoarele istorice) virtuţile şi priceperile diplomatice ale lui Dromichaites, conducerea şi organizarea lui Burebista şi înţelepciunea lui Duras…” (…) Priceperea conducătorilor lor, puterea şi complexitatea structurii lor militare şi adeziunea (populară) i-au făcut pe Daci şi pe Geţi capabili să opună o rezistenţă încununată de succes triburilor migratoare or armatelor marilor puteri din Lumea Veche. În istorie ei sunt rememoraţi drept un popor puternic, care a luptat împotriva Romanilor cu oarecare (?!) succes, şi i-a făcut pe aceia să le plătească tribut.
Fără alte comentarii.
NAPOLEON SĂVESCU
